m-am mutat

pentru că acei de la google sunt nerușinați și mi-ai blocat blogul pentru mai mult de o săptămână eu m-am mutat de aici

în 3-2-1 vei fi rederecționat spre blogul nou

marți, 18 decembrie 2007

Oameni pe care i-am conuscut in spital: epizodul 4 domnul Sergiu







M-am internat din nou



de data asta pentru o verificare de rutina si pentru ca sa-mi preatesc documentele pentru CEMV(ca sa nu bat mult timp capul e comisia care-ti da grad de invaliditate...)



ok e acelasi spital aceiasi pereti numai ca de data asta nu sunt dupa coma...Sunt ok..desi nitel obosit dar..ok:)



Bun am ales de data asta un alt salon, mai mic, plus ca salonul in care statusem era deja fara frigider(mhm mai stiu unde l-au pus??poate in vre-un apartament de infirmiera?:))



Aveam doar un coleg de camera, cand am intrat era sub picuratoare



Mai tirziu am facut cunostinta: domnu Sergiu de undeva de la sudul Moldovei, are 32-17 de ani, a fost depistat cu diabet acum 10 ani in urma, pe atunci lucra la politie, dar a fost nevoit sa lese serviciul din cuza maladiei.



In fine din cate am aflat a reusit sa se dezamageasca foarte mult in oameni atita timp cat lucra la politie. Mi-a povestiti o istorie de la care singele in vene nitel se racorea...



"Pe timpuri cand inca lucara la politie prinsese cu colegii sai un tip care era suspectat de omor. La interogatoriu se aratasse a fi total nevinovat, zicea ca nu facuse nimic, si parea a fi adevarat, cel putin domnul Sergiu zicea ca il crezuse. Pina intr-un moment, moment in care tipul a reusit sa insface pistolul si a incerce sa-l omoare, noroc ca a fost salvat de colegi."



Dupa asa istorioare...cam iti e frica



Acum dupa ce parasise serviciul unicul lui inamic era glicemia, nu urmarea dupa sine asa cum se cuvine la inceputul bolii si avea probleme cu mai multe sisteme din organizm... In fine, era si barbat nu? Si toate responsabilitatile si le asuma clar:)



Mi-a mai ramas in memorie un alt eveniment: cand au intrat la noi in camera 2 doctori si un grup de studente de la medicina(hm viitorii endocrionologi toti sunt fete, m-am gandit inca atunci) eu am reactionat normal: le-am povestit ce si cum, de unde pina aunde am fost depistat cu diabet nitel din istoria bolii(ma simteam ca un exponat de muzeu ceva, un exponat dupa care trebuie sa notezi ceea ce el zice). El se emotionase f mult, transpirase si era evident ca se incomodeaza. Uite asa coleg emotiv am avut eu pentru primele 3 zile de a 2-a sedere in spital.



Ulterior a plecat acasa, la 2 copii si o sotie:)



sper sa fie bine



over and out

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

text © Nicolae Apostu